Când Alexandru Macedon a ajuns în apropierea taberei regelui persan Darius, pe malul râului Tigru, în faţa ochilor i s-a înfăţişat o câmpie imensă, luminată de mii şi mii de ruguri ale inamicului.
Înspăimântaţi de această privelişte şi de oastea atât de numeroasă a perşilor, comandanţii macedoneni au venit înaintea lui Alexandru şi au început să-l roage să nu mai aştepte dimineaţa, ci să atace imediat, în plină noapte şi pe neaşteptate tabăra persană, pentru a spori şansele unei victorii.
- Eu nu fur victoria! -, a răspuns în semn de refuz Alexandru.
