Consumi zahăr? Nu zâmbi...

Regina Elisabeta I a Angliei, numită şi "regina-virgină", devenise în timpul domniei sale sursă de anecdote la curte şi în popor. 

Cauză a glumelor fusese nu doar afişata castitate a reginei, ci şi... dinţii stricaţi ai acesteia. Avusese dinţi înnegriţi de carie, iar unii chiar îi lipseau cu desăvârşire. 

Aşa că regina avea un zâmbet deloc hollywoodian, dacă îşi permitea să zâmbească.

Dinţii îi fuseseră stricaţi, fiindcă regina era o mare consumatoare de dulciuri, în special de zahăr. În acele timpuri, zahărul era un produs foarte rar pe insulele britanice, şi foarte scump. Un kilogram de zahăr costa aproape cât venitul anual al unui muncitor. În schimb regina avea suficiente resurse financiare ca să-şi delecteze gusturile. Neştiind despre efectele nocive ale consumului de zahăr, a exagerat şi, în consecinţă, dinţii îi putreziseră şi arătau ca nişte buturugi negre. 

Nu se ştie cât zahăr consumase Elisabeta I, însă de atunci consumul de zahăr în lume a crescut enorm de mult. Dacă în secolul XVI un englez abia dacă îşi permitea să guste un pic da zahăr de câteva ori pe an, astăzi, în SUA, un american consumă în medie circa 75 de kilograme(!) de zahăr pe an; 3/4 din acest volum de zahăr este consumat sub formă de produse de cofetărie, patiserie şi semifabricate. Nu e de mirare că bolile de dinţi au devenit o adevărată belea în secolele XX - XXI.

Critică şi nu vei da greş

Scriitorul şi savantul iluminist francez Bernard le Bovier de Fontenelle fusese odată întrebat, la curtea regală, care e secretul în aprecierea corectă a operelor poetice. 

- Înălţimea voastră, - răspunse Fontenelle, - spuneţi despre ele că toate-s proaste şi în acest caz riscaţi să daţi greş cel mult o dată - de două ori la o sută de poezii.   

Să trimit telegramă de felicitare prinţului

Candidaţii la funcţia de pilot al liniilor aeriene din Australia trebuiau să răspundă la următoarea întrebare a examinatorilor:

- Să presupunem că zburaţi cu un avion uşor, cu doar două locuri, împreună cu regina Marii Britanii. Şi deodată, din cauza unei defecţiuni tehnice, regina alunecă şi cade din avion. Care vă sunt acţiunile?

Răspunsurile candidaţilor erau cele mai diverse:

- Să sar după ea cu paraşuta şi s-o prind în zbor!

- Să mă sinucid!

- Să fug din ţară cu tot cu avion!

- Să-mi schimb numele de familie, ca să nu fiu de ruşine! - şi tot aşa.

Răspunsul corect era următorul:

- Să echilibrez poziţia avionului după pierderea greutăţii!

Să fie de vină fusul orar?

În 1974, în timpul unei călătorii în Australia, parte a British Commonwealth, prinţul Charles al Marii Britanii a participat la o slujbă într-o biserică a unei parohii restrânse.

După slujbă, preotul s-a scuzat pentru slaba participare, explicând:

- Fiind sărbătoare, majoritatea enoriaşilor mei sunt plecaţi.

Vădit deranjat, prinţul comentă cu sarcasm:

- A, nu se poate, nu-mi spuneţi că iarăşi e sărbătoare! Şi în cinstea cui, mă rog, e şi aceasta?

- Păi, - a replicat preotul, pus în încurcătură, - pe aici îi spunem "ziua de naştere a reginei".

În lături, vine generalul!

Generalul rus Aleksandr Petrovici Oldenburgski, sau Principele de Oldenburg, avea în atribuţiile sale verificarea stării sanitare a instituţiilor statului.

Odată cineva îl informase că directoarea unui pension îşi hrăneşte prost elevele. Principele se deplasă în taină la pension şi, hoărât să o prindă pe bănuită în flagrant, intră în bucătăria instituţiei prin uşa din spate.

În prag, el se ciocni de un omulean care căra două căldări cu un lichid tulbur. Înfocat şi crezând că i-a surprins pe făptaşi, Oldenburgski îl apucă pe acela de mână şi-i porunci:

- Stai aşa, voi lua o probă.

După care prinţul se aplecă şi trase o sorbitură bună din găleată; o înghiţi şi strigă înăbuşit:

- Pe naiba, dar astea sunt lături adevărate!

- Întocmai, Înălţimea Voastră, lături din cele mai adevărate!