Corespondenţă ca între prieteni

Într-o zi, poetul Heinrich Heine primi de la un amic de-al său un colet mare, contra ramburs (plata la livrare). Coletul avea mai multe învelitori, iar în interior - o foiţă mică pe care era scris:

"Mă simt bine. Al tău...". 

În curând, pe adresa acelui amic sosi o ladă voluminoasă şi grea, la fel contra ramburs, pentru achiziţia căreia el fu nevoit să plătească o sumă considerabilă.
În ladă era un bolovan masiv şi o mică scrisoare cu următorul mesaj:

"Când am aflat că te simţi bine, acest pietroi a căzut de pe inima mea. Al tău, Heine".

Intuiţie bărbătească

Prozatorul francez Honore de Balzac se plimba odată pe străzile Parisului împreună cu poetul german Heinrich Heine. Pe lângă ei trecu o doamnă deosebit de simpatică şi Balzac nu ezită să-şi exprime admiraţia:

- Priviţi la această femeie. Ce ţinută are, ce stilată e! Aşa deprinderi nu pot fi dobândite, asta e ceva nativ. Pun pariu că e vreo contesă.

- Contesă? -, reacţionă sceptic Heine. Pun pariu că mai curând e vreo cocotă.

Scriitorii bătuseră palma şi se grăbiră să se documenteze în privinţa femeii cu pricina. Niciunul însă nu câştigase pariul. Ambii avuseseră dreptate.

Dacă am fi în Haiti

Un savant care călătorise un timp îndelungat prin ţări îndepărtate la revenire îi mărturisi poetului Heinrich Heine (despre care ştia prea bine că este evreu):

- În Haiti cel mai mult m-a impresionat că nu am văzut niciun evreu şi niciun măgar.

Heine l-a întrerupt cu calm în voce:

- Dar ce aţi fi spus dacă ne pomeneam acolo în doi?

Doamna selectă

Poetul german Heinrich Heine discuta odată cu un alt poet, austriacul Moritz Hartmann, care se bucura de mare succes la femei.

- Astăzi, dragă Moritz, am fost vizitat de o doamnă pe care tu încă n-ai avut ocazia să o cunoşti -, începu provocator Heine.

- Cine este? -, întrebă intrigat şi nerăbdător celălalt.

- Muza, dragul meu! -, rosti Heine.