Cu dificultate a fost găsit un pian de marcă în proprietatea unui târgoveţ bogat autohton. Acela însă refuză în mod categoric să-l împrumute:
- V-aţi ieşit din minţi?! Nici fiica mea nu are permisiunea să cânte la acest pian, iar voi vreţi să-l dau pe mâinile unui oarecare Rubinştein!
În pofida tuturor rugăminţilor, bogătaşul o ţinea una şi bună - nu şi gata! Iar la întrebarea, pentru ce are nevoie de un pian atât de scump, la care oricum nimeni nu cânta, el răspunse cu vădită uimire:
- Cum? Pentru anturaj!
Spre ruşinea organizatorilor, Rubinştein fusese nevoit să-şi interpreteze compoziţiile la un pian uzat.
