Bătălia burţilor

În 1702, englezii asediaseră cetatea spaniolă Cadiz, un punct strategic în lupta pentru supremaţia pe mare şi preluarea controlului asupra coloniilor.

Asediul fusese deosebit de dificil, spaniolii rezistând pressingului graţie poziţiei avantajoase pe care era înălţată Cadiz.

Istoria păstrează încercarea disperată a unui general englez de a menţine spiritul de luptă şi curajul soldaţii săi, el strigându-le:

- Englezilor! Voi mâncaţi în fiecare zi carne de vită şi supă grasă. Vă daţi seama ce ruşine şi umilinţă va cădea peste capetele voastre, dacă le veţi permite să triumfe unor spanioli mizeri, care se hrănesc doar cu lămâi şi portocale amare!... 

Muştruluială a la Suvorov

Contele Aleksandr Suvorov, generalisim rus, avea un caracter sever şi nu-i permitea nimănui să-şi ia nasul la purtare sau să-şi manifeste aroganţa.

Odată împăratul Pavel l-a trimis la Suvorov pe contele Kutaysov, pentru o prezentare în faţa generalisimusului.
Kutaysov era turc de origine şi fusese capturat de ruşi la vârsta de 10 ani după luarea cu asalt a cetăţii Bender, în 1770, luat în adopţie şi crescut la curtea împăratului.

Venind deci la Suvorov, Kutaysov intră vajnic, în uniformă roşie de malta, cu o panglică albastră peste umăr.

- Cine eşti dumneata? - îl întâmpină rece Suvorov.

- Contele Kutaysov!

- Contele Kutaysov? Kutaysov? Nu cunosc aşa ceva. Despre contele Panin am auzit, despre contele Voronţov, despre contele Stroganov, dar despre contele Kutaysov n-am auzit nimic. Şi ce eşti dumitale ca funcţie?

- Obershtalmejster.

- Dar înainte de asta?

- Oberjägermeister.

- Dar mai înainte?

Kutaysov se poticni în vorbire, dar Suvorov insistă:

- Hai, spune odată!

- Kammerdiener.

- Adică dumitale îţi pieptănai şi berbereai stăpânul? - întrebă pe un ton nimicitor Suvorov.

- Ex... Exact, anume aşa... - îngăimă Kutaysov, căruia îi dispăru orice urmă de aroganţă.

- Proshka! - îl strigă Suvorov pe vestitul său kammerdiener Prokofie. - Vino încoace, nenorocitule! Vino şi te uită la acest domn în uniformă roşie şi panglică albastră. A fost şi el cândva un slugoi ca tine, un prăpădit, dar el e turc, vezi bine, nu un beţivan ca tine! Ia uite cum a avansat! A ajuns să fie trimis la Suvorov! Iar tu, vită, eşti mereu beat şi niciun tâlc din tine nu va fi. Ia exemplu de la el şi vei ajunge şi tu mare boier.

Kutaysov fusese cât pe ce să cadă în leşin.

În lături, vine generalul!

Generalul rus Aleksandr Petrovici Oldenburgski, sau Principele de Oldenburg, avea în atribuţiile sale verificarea stării sanitare a instituţiilor statului.

Odată cineva îl informase că directoarea unui pension îşi hrăneşte prost elevele. Principele se deplasă în taină la pension şi, hoărât să o prindă pe bănuită în flagrant, intră în bucătăria instituţiei prin uşa din spate.

În prag, el se ciocni de un omulean care căra două căldări cu un lichid tulbur. Înfocat şi crezând că i-a surprins pe făptaşi, Oldenburgski îl apucă pe acela de mână şi-i porunci:

- Stai aşa, voi lua o probă.

După care prinţul se aplecă şi trase o sorbitură bună din găleată; o înghiţi şi strigă înăbuşit:

- Pe naiba, dar astea sunt lături adevărate!

- Întocmai, Înălţimea Voastră, lături din cele mai adevărate!