Am auzit că ai murit, e adevărat?

După ce a frecventat cursurile Universităţii din Edinburgh, Henry Erskine, lord avocat al Scoţiei la sfârşitul secolului XVIII, mai trecea din când în când pe la universitate pentru a-şi vizita vechii prieteni.

Într-o zi el a reîntâlnit un vechi profesor, un distrat notoriu, de care fusese foarte ataşat în studenţie.

A rămas însă perplex când profesorul l-a salutat astfel:

- Dragul meu, mi-a părut foarte rău când am auzit ce s-a întâmplat. Cine-a murit, tu sau fratele tău?

Confuz, Erskine găsi totuşi destul spirit în sine pentru a rosti:

- Eu am murit...

- Vai, dragul meu, aşa credeam şi eu, - a murmurat trist profesorul. Îmi pare foarte, foarte rău, - a continuat el, îndepărtându-se.

Ucenici = măgari?

Savantul scoţian William Thomson (lord Kelvin) anulase într-o zi lecţia sa universitară şi scrisese pe tablă următorul mesaj pentru studenţii săi:

"Professor Thomson will not meet his classes today" ("Profesorul Thomson nu se va putea întâlni astăzi cu ucenicii săi").

Studenţii au hotărât să facă o glumă cu profesorul şi au făcut la text o modificare, ştergând prima literă din cuvântul "classes"; obţinându-se astfel cuvântul "lasses" (amante).

A doua zi, Thomson a observat această modificare, dar nu s-a pierdut cu firea, ci a mai şters o literă din acel cuvânt şi a plecat în tăcere. Cuvântul s-a transformat în "asses", adică "măgari".

Dialog între generaţii

În timpul unei petreceri la Roma, pe vremea împăratului Octavian Augustus, câţiva tineri nobili porniseră o discuţie atât de gălăgioasă, încât acoperiseră vocea suveranului. Augustus rosti atunci apăsat:

 - Ascultaţi-l, tineri, pe un bătrân ale cărui vorbe le ascultat bătrânii, pe când era tânăr.