În 1815, când Franţa intrase în perioada grea de tranziţie, aşa-numita Restauraţie, Camera Deputaţilor a Adunării Naţionale reprezenta o adunătură din tot felul de indivizi întâmplători.
În faţa acestei privelişti, cineva îl întrebă cu amărăciune pe Charles de Talleyrand, ilustrul diplomat francez:
- Oare poate crede careva că această strânsură de lepădături ne poate salva Patria?!
Plin de reţinere, Talleyrand răspunse filosofic:
