Pentru mine, raiul e pe pământ

Nadir-Şah, marele cârmuitor al Persiei din secolul XVIII, fusese un lider foarte expansiv, care a cucerit ţinuturi şi popoare prin foc şi sabie.

Războiul şi lupta deveniseră pentru el esenţa vieţii.

Odată, Nadir-Şah asculta o cuvântare religioasă despre plăcerile vieţii de apoi, despre traiul în paradis.

- Ei, propovăduitorule! -, strigă Nadir-Şah. Dar în acest paradis există vreun duşman pe care trebuie să-l învingi?!

- Acolo nu există nici duşmani, nici ură. 

- În aşa caz, încheie-ţi cuvântarea - eu nu am ce căuta acolo. 

Unde nu-i credinţă, e nevoie de actorie

Actorul britanic de teatru şi film, Laurence Olivier, se bucura de un succes fulminant în rândul publicului.
Invidios pe popularitatea artistului, un preot îşi exprimă nedumerirea în prezenţa acestuia:


- Cum de dumneavoastră aveţi mereu parte de săli pline de oameni, în timp ce noi, preoţii, vorbim în faţa unor auditorii semipustii?


Olivier, şi el fiu de preot, a răspuns:


- Asta se întâmplă pentru că eu rostesc cuvintele de pe scenă astfel, de parcă aş crede cu toată fiinţa mea în ele; iar voi rostiţi predicile astfel, de parcă nu aţi crede niciun cuvânt din cele spuse.

Ochiul raţiunii şi ochii reacţiunii

Joseph Louis Gay Lussac a fost un distins fizician şi chimist francez, un abil experimentator al timpului său.

De exemplu, în 1804, la doar 26 de ani, el se încumetă, împreună cu un alt cercetător, să se ridice cu un balon de aer la înălţimea de 6,4 kilometri pentru a cerceta în premieră proprietăţile atmosferei (în imagine).

În timpul unui alt experiment de-al său, Gay Lussac îşi pierdu un ochi.
Odată el se întâlni cu un episcop, un teolog reacţionar care, pentru a-l lua peste picior pe savant, îl întrebă:

- Nu pricep, cum te poţi considera învăţat, având un singur ochi! Ce poţi vedea cu un singur ochi doar?

- Chiar mai multe decât dumitale -, nu se pierdu cu firea Gay Lussac. Iată eu, bunăoară, văd la dumitale doi ochi, în timp ce dumneata la mine - doar unul!

Amendamente la moarte

Un preot catolic rostea o cuvântare religioasă la curtea regelui Franţei, Ludovic al XIV-lea (în imagine), în faţa aristocraţilor şi curtenilor.
Într-un moment de extaz discursiv, preotul strigă patetic:

- Noi toţi vom muri, fraţilor!

În acea clipă, pe uşă intră Ludovic al XIV-lea însuşi, care la auzul acelor cuvinte îşi încruntă vădit privirea.

Văzând reacţia regelui, preotul se grăbi să corecteze sentinţa, rostind:

- Sau, aproape toţi vom muri!

Identificarea lui Tennyson

Reverendul George Clayton Tennyson, rector de Somersby (în imagine) şi tată al poetului englez Alfred Tennyson, avea momente de uitucenie ieşite din comun.

Într-o zi, el se dusese în vizită la un enoriaş. Când servitoarea acestuia a deschis uşa şi l-a întrebat cine este, mintea omului s-a golit brusc, şi Tennyson îşi dădu seama cu stupoare că nu-şi mai amintea cum îl cheamă.

Îngândurat, s-a îndepărtat şi a mers aşa până când întâlni un sătean care-i zâmbi şi-l salută:

- Bună să vă fie ziua, domnule Tennyson! 

- În numele lui Dumnezeu, omule, aşa şi este! -, a reaţionat reverendul emoţionat.

Ştiu că te ştiu fără a te şti

Reverendul englez William Archibald Spooner, decan la Oxford, a rămas în istorie graţie celebrelor sale calambururi, cunoscute drept "spoonerisme".
Într-o zi, Spooner se intersectă cu un bărbat cunoscut, care îl salută:

- Bună seara, domnule Spooner, presupun că nu vă amintiţi de mine.

Spooner l-a privit o clipă şi a răspuns:

- Dimpotrivă, îmi amintesc perfect numele dumneavoastră, doar că uitasem complet cum arătaţi.