Valabil şi pentru politică...

Marele actor din secolul XIX, Mihail Schepkin, fondatorul şcolii ruseşti de teatru, fusese odată întrebat:

- Ce roluri preferaţi să jucaţi? Roluri principale sau secundare?

- Depinde de piesă, - a răspuns Schepkin. Dacă piesa e bună, prefer rolul principal; iar dacă e o piesă proastă - prefer roluri secundare.

Uneori un şut în fund poate salva o dramă

Actorul american Osgood Perkins, care se făcuse celebru la începutul secolului XX, juca într-o piesă în care trebuia să înjunghie pe cineva cu un cutit.

În una din zile, recuziterul a uitat să pună cuţitul pe masă. Gândindu-se cum să facă să scape de situaţia penibilă, Perkins i-a tras un şut în fund actorului pe care-ar fi trebuit să-l înjunghie.

În timp ce acesta se prăbuşea, Perkins a anunţat mândru:

"Din fericire, vârful pantofului meu e otrăvit!".

Despre înţepăturile jurnaliştilor

Vestitul actor de comedie Charlie Chaplin sfidase la timpul său în nenumărate rânduri opinia publică.

Din acest motiv, presa era mereu atentă la acţiunile lui şi îl critica frecvent, inclusiv operând cu tot felul de bârfe şi calomnii.

Chaplin însă tolera toate acestea cu un calm proverbial, spre uimirea simpatizanţilor actorului dar şi a reporterilor.

Un prieten îl întrebase odată, cum de reuşeşte să fie atât de tolerant, şi Chaplin i-a răspuns:

- Când sunt înţepat cu acul calomniei, eu de fiecare dată mă gândesc că viespile niciodată nu se aruncă la fructele necalitative.

Unde nu-i credinţă, e nevoie de actorie

Actorul britanic de teatru şi film, Laurence Olivier, se bucura de un succes fulminant în rândul publicului.
Invidios pe popularitatea artistului, un preot îşi exprimă nedumerirea în prezenţa acestuia:


- Cum de dumneavoastră aveţi mereu parte de săli pline de oameni, în timp ce noi, preoţii, vorbim în faţa unor auditorii semipustii?


Olivier, şi el fiu de preot, a răspuns:


- Asta se întâmplă pentru că eu rostesc cuvintele de pe scenă astfel, de parcă aş crede cu toată fiinţa mea în ele; iar voi rostiţi predicile astfel, de parcă nu aţi crede niciun cuvânt din cele spuse.

Spune-i că a greşit numărul

Memoria obişnuia să-i joace feste actorului britanic Alfred Matthews în cele mai nepotrivite momente.
Odată Matthews juca într-o piesă în care la un moment dat era implicat un telefon foarte important pentru intrigă.

El trebuia să răspundă, doar că, în momentul în care a ridicat receptorul, mintea lui s-a golit pur şi simplu. Disperat, actorul s-a întors către altcineva de pe scenă şi i-a întins telefonul, spunându-i:

- E pentru tine!