marți, 1 iunie 2010

De ce eşti viu?

Când Mark Twain lucra redactor la  ziar, el primi prin poştă o culegere de poezii sub titlul "De ce sunt viu?".

Citindu-le, Twain a expediat înapoi manuscrisul, scriindu-i destinatarului:

"Eşti viu pentru că mi-ai trimis poeziile prin poştă şi n-ai venit la redacţie personal".

miercuri, 19 mai 2010

Trăim pe placul măgarilor

Regele Filip al II-lea al Macedoniei, aflându-se în campanie militară, găsi un loc neobişnuit de pitoresc, unde hotărî să facă popasul armatei.

I se adusese însă imediat la cunoştinţă că zona e lipsită de iarbă pentru animale, deci neindicată pentru odihnă. 

Amărât, dar şi inspirat, Filip declară sentenţios:

- Iată viaţa noastră: trăim ca să le fie pe plac măgarilor!

marți, 18 mai 2010

Dezbrăcarea + canapea = somn

În cazul matematicianului german David Hilbert, genialitatea se combina, în mod obişnuit, cu un caracter de om distrat şi uituc. 

Astfel, la o petrecere organizată la domiciliul acestuia, soţia i-a atras atenţia că nu-şi schimbase cămaşa şi i-a spus să se ducă imediat să se schimbe.

Omul s-a conformat, numai că nu s-a mai întors. Când soţia sa s-a dus să-l caute, l-a găsit dormind buştean. 

Se pare că Hilbert îşi scosese haina, apoi cravata şi cămaşa, dar nu-şi mai pusese alta, ci îşi dăduse în mod automat şi pantalonii jos, moment în care ajunsese probabil la concluzia că odată ce se dezbracă, venise deci în odaie pentru a trage un pui de somn. Ceea ce nu întârzie să facă, uitând completamente de oaspeţii care îl aşteptau.

vineri, 7 mai 2010

Chinurile naşterii unui imperiu

Puţini cunosc că anume graţie implicării femeilor a fost posibilă crearea puternicului Imperiului Persan.

În anul 558 î.e.n., când rege al perşilor devenise Cyrus al II-lea, regatul persan se afla în subordonarea Imperiului Midian, al regelui Astiag. Sub conducerea lui Cyrus, perşii au fost convinşi să pornească războiul de eliberare naţională de sub dominaţia midienilor.

Lupta decisivă s-a produs în anul 550 î.e.n., sub zidurile cetăţii persane Pasargadae. În faza crucială a luptei, perşii presaţi şi intimidaţi de forţa militară a midienilor au luat-o la fugă în panică spre cetate, pentru a se ascunde după zidurile ei.

Văzând că bărbaţii lor riscă să sufere o înfrângere totală, femeile persane au ieşit din cetate şi ridicaseră toate fustele mai sus de brâu în faţa bărbaţilor care băteau în retragere, arătându-le vulnerabilitatea lor feminină, dar şi strigând către ei cu ocară:

- Încotro fugiţi, fricoşilor amărâţi?! Doar nu aveţi de gând să vă întoarceţi acolo de unde aţi ieşit?!

Proboziţi de propriile femei, perşii s-au întors către duşman şi cu o furie sporită l-au înfruntat, zdrobindu-i definitiv pe midieni.

Cyrus, rămas în istorie drept Cyrus cel Mare, a pus astfel bazele imensului Imperiu Persan, care a dominat Asia Mijlocie vreme de câteva secole.

marți, 4 mai 2010

Despre statistici inventate

Rostind un discurs în Parlament, prim-ministrul britanic Winston Churchill şi-a surprins oponenţii prin numărul însemnat de cifre cu care a operat pentru a-şi argumenta punctul de vedere.

Deputaţii, somaţi de logica statisticii invocate de Churchill, au fost nevoiţi să voteze propunerile înaintate de acesta.

După şedinţă, un coleg s-a arătat uimit de gradul de pregătire al prim-ministrului, spunându-i:

- Probabil dumneavoastră aţi avut de lucru vreo două luni pentru a găsi aceste cifre în diferite surse.

- În tot cazul, opoziţiei cu siguranţă i-ar trebui vreo două luni ca să-şi dea seama dacă aceste cifre mai şi corespund realităţii, - a răspuns cu un aer şiret Churchill.  

luni, 3 mai 2010

O fi cafeaua otravă, dar...

"Cafeaua e ca otrava" - îl atenţionă un medic pe savantul şi scriitorul francez Bernard le Bovier de Fontenelle, care avea o pasiune cunoscută pentru licoarea tonizantă. 

- Sunt pe deplin de acord cu dumitale, doctore, - a răspuns Fontenelle. Dar se vede că această otravă are un efect foarte întârziat, odată ce eu o tot consum vreme de 80 de ani.

Se pare că scriitorul avusese dreptate. În tot cazul, anii vieţii lui sunt următorii: 1657 - 1757.

joi, 29 aprilie 2010

Ca din partea proştilor, vă întreb

Scriitorul rus Lev Tolstoi nu-i agrea deloc pe ziariştii care umblau cu bulucul pe urmele lui.

Un corespondent insistent îi solicită odată scriitorului un interviu.

- Pentru ce vă trebuie asta? - se interesă Tolstoi.

- Păi cum, Lev Nikolaevici?! Până şi ultimul prostănac din Rusia - şi tot se interesează de dumneavoastră! - răspunse cam stângaci ziaristul.

- O, asta o văd acum cu propriii mei ochi, - răspunse calm, dar nimicitor scriitorul.

marți, 27 aprilie 2010

Temnicierii aripaţi

Se ştie, gâştele au salvat Roma şi acest epizod din istoria antică a obţinut în timp straie de legendă.

Istoria are însă ciudatul obicei de a se repeta, iar prezenţa "gâştelor santinelă" se face simţită şi în zilele noastre.

O închisoare din Brazilia are în "dotare" două gâşte deosebit de vigilente şi gălăgioase.

Rolul lor este să semnaleze orice tentativă de evadare din partea deţinuţilor.

Potrivit spuselor unui lucrător al instituţiei, aripatele îşi îndeplinesc excelent misiunea.

În tot cazul, de când acestea au fost luate în slujbă, niciun deţinut nu a reuşit să fugă din închisoare. Cum numai gâştele observă vreo mişcare suspectă, ele ridică o gălăgie atât de asurzitoare, încât "ga-ga"-itul lor se aude în toate ungherele închisorii, acoperind până şi sudalmele şi blestemele disperate ale deţinuţilor înşişi.

"Prison break" cu doi zevzeci

În 1996, doi prizonieri evadaţi de la Marble Valley, Vermont (SUA), au trebuit să abandoneze maşina pe care o furaseră şi s-o ia la picior, când un poliţist s-a apropiat de ei.

Acesta a găsit însă înăuntru o listă foarte folositoare, pe care fugarii uituci o întocmiseră ca să-şi aducă aminte ce-aveau de făcut:

"Conducem până în Maine, găsim un loc sigur, cumpărăm arme, o aducem pe Marie, aducem maşina - Darmouth, jefuim, fugim la New York".

Ceva mai târziu, cei doi au fost arestaţi în Manhattan, în timp ce încercau să urce într-un autobuz de la Maine la New York.

luni, 26 aprilie 2010

Despre înţepăturile jurnaliştilor

Vestitul actor de comedie Charlie Chaplin sfidase la timpul său în nenumărate rânduri opinia publică.

Din acest motiv, presa era mereu atentă la acţiunile lui şi îl critica frecvent, inclusiv operând cu tot felul de bârfe şi calomnii.

Chaplin însă tolera toate acestea cu un calm proverbial, spre uimirea simpatizanţilor actorului dar şi a reporterilor.

Un prieten îl întrebase odată, cum de reuşeşte să fie atât de tolerant, şi Chaplin i-a răspuns:

- Când sunt înţepat cu acul calomniei, eu de fiecare dată mă gândesc că viespile niciodată nu se aruncă la fructele necalitative.

joi, 22 aprilie 2010

Echivalarea statutului

Scriitorul satiric american Mark Twain trebui să închirieze o cameră într-un hotel. 
În cartea pentru vizitatori atenţia lui fu atrasă de următoarea semnătură:

"Contele Don Carlos cu sluga sa".

Fără a sta mult pe gânduri, Twain semnă şi el:

"Mark Twain cu valiza sa". 

miercuri, 21 aprilie 2010

Bătălia burţilor

În 1702, englezii asediaseră cetatea spaniolă Cadiz, un punct strategic în lupta pentru supremaţia pe mare şi preluarea controlului asupra coloniilor.

Asediul fusese deosebit de dificil, spaniolii rezistând pressingului graţie poziţiei avantajoase pe care era înălţată Cadiz.

Istoria păstrează încercarea disperată a unui general englez de a menţine spiritul de luptă şi curajul soldaţii săi, el strigându-le:

- Englezilor! Voi mâncaţi în fiecare zi carne de vită şi supă grasă. Vă daţi seama ce ruşine şi umilinţă va cădea peste capetele voastre, dacă le veţi permite să triumfe unor spanioli mizeri, care se hrănesc doar cu lămâi şi portocale amare!... 

De ce femeia a fost creată a doua

O doamnă îl întrebă odată pe dramaturgul Bernard Show:

- Cum credeţi, de ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul şi abia apoi femeia?

În stilul său inconfundabil ironico-sarcastic, Show răspunse:

- Probabil, Dumnezeu nu dorea ca în timp ce va crea bărbatul, femeia să-l sâcâie cu sfaturile ei.

marți, 20 aprilie 2010

Minunea iertării

Poetul georgian Akaki Tsereteli fusese ideologul mişcării de eliberare naţională a georgienilor la frontiera secolelor XIX-XX.

Odată un hoţ se apropie pe neobservate de poet şi îi băgase mâna în buzunar, unde nu era nimic altceva decât manuscrise. Un poliţist observase gestul hoţului şi-l prinse îndată de braţ.

Poetului i se făcu milă de sărman şi hotărând să-l salveze de la pedeapsă, i se adresă râzând:

- Iarăşi te ţii de ale tale! De câte ori să-ţi spun - vei citi poemele doar după publicare, iar tu a câta oară te furişezi să le citeşti în manuscris!

Poliţistului i se păru că tânărul hoţ e probabil vreun cunoscut de-al poetului, şi-a cerut scuze pentru confuzie şi l-a eliberat.

Câţiva ani mai târziu, Tsereteli primise o scrisoare cu următorul mesaj:

"Eu de mult timp citesc poemele Dumneavoastră. De când V-am întâlnit şi Dumneavoastră m-aţi salvat, eu am renunţat la îndeletnicirea mea josnică şi acum lucrez într-un atelier de legat cărţi. Să ştiţi că sunt în serviciul Dumneavoastră oricând doriţi - aduceţi-mi manuscrisele şi eu le voi coperta la jumătate de preţ".

Muştruluială a la Suvorov

Contele Aleksandr Suvorov, generalisim rus, avea un caracter sever şi nu-i permitea nimănui să-şi ia nasul la purtare sau să-şi manifeste aroganţa.

Odată împăratul Pavel l-a trimis la Suvorov pe contele Kutaysov, pentru o prezentare în faţa generalisimusului.
Kutaysov era turc de origine şi fusese capturat de ruşi la vârsta de 10 ani după luarea cu asalt a cetăţii Bender, în 1770, luat în adopţie şi crescut la curtea împăratului.

Venind deci la Suvorov, Kutaysov intră vajnic, în uniformă roşie de malta, cu o panglică albastră peste umăr.

- Cine eşti dumneata? - îl întâmpină rece Suvorov.

- Contele Kutaysov!

- Contele Kutaysov? Kutaysov? Nu cunosc aşa ceva. Despre contele Panin am auzit, despre contele Voronţov, despre contele Stroganov, dar despre contele Kutaysov n-am auzit nimic. Şi ce eşti dumitale ca funcţie?

- Obershtalmejster.

- Dar înainte de asta?

- Oberjägermeister.

- Dar mai înainte?

Kutaysov se poticni în vorbire, dar Suvorov insistă:

- Hai, spune odată!

- Kammerdiener.

- Adică dumitale îţi pieptănai şi berbereai stăpânul? - întrebă pe un ton nimicitor Suvorov.

- Ex... Exact, anume aşa... - îngăimă Kutaysov, căruia îi dispăru orice urmă de aroganţă.

- Proshka! - îl strigă Suvorov pe vestitul său kammerdiener Prokofie. - Vino încoace, nenorocitule! Vino şi te uită la acest domn în uniformă roşie şi panglică albastră. A fost şi el cândva un slugoi ca tine, un prăpădit, dar el e turc, vezi bine, nu un beţivan ca tine! Ia uite cum a avansat! A ajuns să fie trimis la Suvorov! Iar tu, vită, eşti mereu beat şi niciun tâlc din tine nu va fi. Ia exemplu de la el şi vei ajunge şi tu mare boier.

Kutaysov fusese cât pe ce să cadă în leşin.