Un vechi "nou" moldovean

La începutul anilor '80 ai secolului XIX, vestitul compozitor rus Anton Rubinştein veni în cadrul unui turneu în Chişinău. În oraş însă nu se găsi niciun pian suficient de bun.
Cu dificultate a fost găsit un pian de marcă în proprietatea unui târgoveţ bogat autohton. Acela însă refuză în mod categoric să-l împrumute:

- V-aţi ieşit din minţi?! Nici fiica mea nu are permisiunea să cânte la acest pian, iar voi vreţi să-l dau pe mâinile unui oarecare Rubinştein!

În pofida tuturor rugăminţilor, bogătaşul o ţinea una şi bună - nu şi gata! Iar la întrebarea, pentru ce are nevoie de un pian atât de scump, la care oricum nimeni nu cânta, el răspunse cu vădită uimire:

- Cum? Pentru anturaj!

Spre ruşinea organizatorilor, Rubinştein fusese nevoit să-şi interpreteze compoziţiile la un pian uzat.