Dialog între generaţii (II)

Când fizicianul Max Planck devenise profesor la prestigioasa Universitate din Berlin, el avea doar 31 de ani. Era timid, cu o constituţie plăpândă şi cu o mustecioară subţire, spre deosebire de ceilalţi profesori, plini de sine şi posesori ai unor bărbi şi barbete impozante.
Fiindcă nu se orienta încă bine pe coridoarele instituţiei, se rătăci odată în căutarea auditoriului unde urma să citească o lecţie. Planck se hotărî atunci să se adreseze după ajutor către şeful cancelariei, o persoană bine înaintată în vârstă:

- În ce auditoriu are azi lecţie profesorul Planck? -, întrebă timid tânărul fizician.

Bătrânul, care nu-l recunoscuse, îl bătu cu îngăduinţă pe umăr şi-i răspunse:

- June, nu te du încolo. Dumneata eşti încă prea tânăr pentru a înţelege profunzimea gândirii distinsului profesor Planck.