Originile pleşuve ale modei

Un număr impunător de tendinţe în modă şi în comportament provin din complexele sau frustrările unor persoane sus-puse, de regulă regine sau regi, care, fiind stângaci, pleşuvi sau scunzi, inventau diverse accesorii şi maniere pentru a-şi masca trăsăturile care îi deranjau.

O asemenea frustrare stă şi la originea modei de a purta peruci în secolele XVII - XIII.

Regele Franţei Ludovic al XIII-lea rămăsese de timpuriu pleşuv şi, pentru a-şi masca "infirmitatea", a început să poarte o perucă fabricată din păr lung împletit în stofă. 

Exemplul regelui fusese imediat copiat de o sumedenie de curteni, chiar şi de cei care aveau o podoabă capilară bogată.

Fiul său, Ludovic al XIV-lea, care l-a succedat la tron, a promovat portul perucii din aceleaşi motive, el suferind de calviţie, dar fiind şi scund; peruca pompoasă îi adăuga câţiva centimetri buni în înălţime. Pe timpul acestui rege, perucile au devenit populare în întreaga Europă. Şi doar Revoluţia Franceză din 1789 a pus capăt acelui obicei, revenindu-se la portul natural.