În secolul XIX erau foarte populare tot felul de scamatorii, farse şi trucuri, trupele de artişti, bufoni şi iluzionişti oferind unele din puţinele prilejuri de distracţie pentru publicul lipsit pe atunci de luxul televiziunii şi internetului.
Oamenii aşadar dădeau năvală la spectacolele artiştilor ambulanţi, iar pentru că participarea la reprezentaţii costa bani, nu puţini întreprinzători în ale creaţiei încercau profesia de circar, pentru a-şi câştiga de pâine.
În Rusia ţaristă, pe timpul lui Aleksandru al II-lea, un oarecare ofiţer pensionat, Grigoriev, se făcu vestit prin trucurile extravagante pe care le organiza în faţa publicului. Pentru ingeniozitatea de care dăduse dovadă, fusese întitulat Grigoriev-Caliostro.
Odată el îi ademeni pe nişte gură-cască din târg cu următorul afiş: "Aici veţi vedea un cal care are capul acolo unde e coada la alţii". Curioşii veniseră buluc să vadă ciudăţenia, punând câte o monedă la intrarea în cortul artistului. Însă când intrau acolo, găseau un cal obişnuit, care era legat de iesle cu spatele...
Altă dată, Grigoriev afişă deasupra cortului său inscripţia: "Aici se ghiceşte". Intrarea costa o nimica toată, aşa că doritori să se dea cu ghicitul erau mulţi. Ei intrau într-o încăpere întunecoasă. Pe o masă era un vas misterios. Li se propunea să bage degetul în vas, apoi să-l miroase şi să ghicească ce e acolo. Intrigaţi, fiecare vizitator efectua procedura, după care striga îngreţoşat:
- Păi asta e rahat!
- Corect! Aţi ghicit! - îl anunţa Grigoriev-Caliostro, după care îl conducea rapid afară şi îl invita pe următorul.
Grigoriev se pricepea binişor în psihologia omului simplu, el ştia că fiecare vizitator va păstra în taină ce i s-a întâmplat în cămara întunecoasă şi va fi foarte insistent să-i convingă şi pe cunoscuţii săi să se ducă "să ghicească".
0 коммент.:
Trimiteți un comentariu