Odată un hoţ se apropie pe neobservate de poet şi îi băgase mâna în buzunar, unde nu era nimic altceva decât manuscrise. Un poliţist observase gestul hoţului şi-l prinse îndată de braţ.
Poetului i se făcu milă de sărman şi hotărând să-l salveze de la pedeapsă, i se adresă râzând:
- Iarăşi te ţii de ale tale! De câte ori să-ţi spun - vei citi poemele doar după publicare, iar tu a câta oară te furişezi să le citeşti în manuscris!
Poliţistului i se păru că tânărul hoţ e probabil vreun cunoscut de-al poetului, şi-a cerut scuze pentru confuzie şi l-a eliberat.
Câţiva ani mai târziu, Tsereteli primise o scrisoare cu următorul mesaj:
"Eu de mult timp citesc poemele Dumneavoastră. De când V-am întâlnit şi Dumneavoastră m-aţi salvat, eu am renunţat la îndeletnicirea mea josnică şi acum lucrez într-un atelier de legat cărţi. Să ştiţi că sunt în serviciul Dumneavoastră oricând doriţi - aduceţi-mi manuscrisele şi eu le voi coperta la jumătate de preţ".
0 коммент.:
Trimiteți un comentariu