Unde nu-i credinţă, e nevoie de actorie

Actorul britanic de teatru şi film, Laurence Olivier, se bucura de un succes fulminant în rândul publicului.
Invidios pe popularitatea artistului, un preot îşi exprimă nedumerirea în prezenţa acestuia:


- Cum de dumneavoastră aveţi mereu parte de săli pline de oameni, în timp ce noi, preoţii, vorbim în faţa unor auditorii semipustii?


Olivier, şi el fiu de preot, a răspuns:


- Asta se întâmplă pentru că eu rostesc cuvintele de pe scenă astfel, de parcă aş crede cu toată fiinţa mea în ele; iar voi rostiţi predicile astfel, de parcă nu aţi crede niciun cuvânt din cele spuse.